Dezvoltarea copilului pe etape de vârstă

                                                                       Procesele de dezvoltare, la fel ca și cele de creștere încep încă din viața intrauterină, însă sunt mai intens percepute de cei din familie după naștere.          

          Când vorbim despre dezvoltarea individului, acesta trebuie plasat într-un cadru social, care este reprezentat de familie, educatori, profesori, colegi de gradiniță și școală, prieteni și întreg mediul social cu care acesta interacționează.

          Există o serie de factori prenatali care pot influența relația mamă – copil, respectiv dezvoltarea afectivă a copilului. Astfel relația defectuoasă între părinți, absența tatălui, boli ale altor copii, sarcini anterioare pierdute, ș.a. au un impact puternic asupra interacțiunii mamă – copil.

            Încă de la naștere, copilul este alert, vede (distanța de focalizare este ~ distanța de la sân până la fața mamei), aude (iși îndreaptă, de regulă, privirea dupa vocea feminină). Primul contact între mamă și copil trebuie să aibă loc încă din primele clipe de viață ale nou-născutului, însă acest contact poate fi influențat de analgezicele și anestezicele administrate mamei sau de hipoxia nou-născutului. Imediat dupa naștere, copilul este alert ~ 40 minute, după care urmează o perioadă de somnolență. Au fost descrise 6 stări comportamentale ale nou-născutului și sugarului: somn liniștit, somn activ, somnoros, alert, agitat și plâns. Perioadele de veghe vor alterna cu cele de somn, urmând ca pe masură ce copilul crește, perioadele de somn să scadă în favoarea perioadelor de veghe. Astfel nou-născutul doarme 15-16 ore/zi, sugarul la 6 luni 14 ore, la 1 an 13-13,5 ore, copilul la 2 ani 13 ore, la 3 ani 12 ore, perioada se somn scăzând cu ~ 30 minute în fiecare an, astfel la vârsta de 14 ani va avea nevoie de 9 ore de somn, iar la 18 ani de 8 ore. Primul an de viață este marcat de creșterea fizică, achiziția de competențe și dezvoltare psihică. În acest scop am redat mai jos reflexele și achizițiile motorii și sociale în primul an de viață:

  • La naștere
  • membrele sunt în flexie și usor rigide
  • “ochi de papușă” – își mișcă ochii la mișcarea corpului
  • are preferință pentru fețele umane
  • reflexe: Moro, de apucare, de pășire, de supt
  • La 1 luna
  • întoarce capul și îl ridică atunci când este pus pe burtă, însă capul nu depășește planul trunchiului
  • capul rămâne pe spate când sugarul este ridicat în șezut
  • urmărește cu privirea obiectele în mișcare
  • începe să socializeze prin mișcarea diverselor părți ale corpului în relație cu vocea unei persoane
  • începe să zâmbească
  • La 2 luni
  • menține capul în planul corpului atunci când este pus pe burtă
  • capul încă rămâne pe spate când este ridicat în șezut
  • urmărește cu privirea obiecte la 180° (stânga-dreapta/dreapta-stânga)
  • socializează zâmbind și ascultă vocea
  • La 3 luni
  • ridică și își susține capul
  • ține capul deasupra planului corpului atunci când stă pe burtă
  • se îndreaptă către jucării
  • face mișcări defensive, de retragere
  • începe să gângurească (“aaa”, “aah”, “ngah”)
  • reflexul Moro dispare
  • La 4 luni
  • ține picioarele în extensie
  • apucă obiecte și le duce la gură
  • stă în șezut și își ține bine capul
  • împinge cu picioarele
  • râde cu voce tare
  • își arată nemulțumirea dacă este întrerupt contactul social
  • este entuziasmat la vederea produselor alimentare
  • La 7 luni
  • se întoarce de pe spate pe burtă și invers
  • se târăște
  • începe să se ridice prin aplecarea mâinilor în față, sprijinindu-se în ele
  • stă în picioare cu susținere pentru perioade scurte de timp, cu spatele arcuit în față și se balansează
  • apucă în mâini obiecte mari, transferă obiectele dintr-o mână în alta
  • pronunță cuvinte mono/bi-silabice (“ma-ma”, “pa-pa”, “ta-ta”, s.a.)
  • se bucură când se privește în oglindă
  • răspunde schimbărilor emoționale din contextul social
  • La 10 luni
  • stă în picioare fără sprijin pentru perioade mai lungi de timp, menținându-și spatele drept
  • merge ținându-se de mobilă
  • se agață, se târăște
  • descoperă obiecte ascunse, ridică obiecte căzute, dă drumul obiectelor pe care le-a apucat altcineva
  • arată lucruri cu degetul, prinde obiecte între degetul mare și arătător
  • răspunde la propriul nume, “face cu mâna”
  • pronunță bine “mama”, “tata”
  • La 1 an
  • merge ținut de mână
  • se ridică singur
  • ia obiecte în mână și le dă altei persoane dacă le cere
  • spune ~ 5-6 cuvinte
  • joacă jocuri simple cu mingea
  • ajută la îmbrăcat prin ajustarea poziției membrelor

            Așa cum am precizat și mai sus, plânsul reprezintă unul dintre comportamentele copilului. S-a observat că un copil care este în contact direct cu mama (ținut în brațe) va avea un comportament mai puțin agresiv la vârsta de 2 ani. Un copil sănătos atinge “vârful” frecvenței de plâns la ~ 6 saptamani, când poate plânge 3 ore/zi, ajungând însă ca la 3 luni să plângă ~ 1 oră/zi.

            În următorii ani de viață, ritmul de creștere scade, însă interacțiunea cu mediul devine din ce în ce mai interesantă. Copilul este, astfel, capabil să facă diverse mișcări, se joacă cu obiectele, pune cuburi unul peste altul, învață prin imitarea părinților, a fraților mai mari. Voi prezenta mai jos câteva dintre achizițiile unui copil de la vârsta de 1 an până la 5 ani.

  • La 15 luni
  • merge singur, urcă trepte ajutându-se de mâini
  • pune 3 cuburi unul peste altul
  • traseaza linii cu creionul
  • urmează comenzi simple, numește obiecte uzuale (ex: minge)
  • își îmbrățișează părinții
  • arată cu degetul către obiectele pe care le vrea
  • La 18 luni
  • aleargă rigid și ușor temător
  • stă pe scaunel, urcă scările ținut de mână
  • explorează sertare
  • pune 4 cuburi unul peste altul
  • spune, în medie 10 cuvinte
  • identifică mai multe părți ale corplui
  • precizează personaje/animale din fotografii
  • se hrăneste singur
  • cere ajutorul când are probleme
  • își sărută părinții
  • La 2 ani
  • aleargă bine, sare, urcă și coboară scările, se cațără pe piesele de mobilier
  • deschide ușile
  • pune 7 cuburi unul peste altul
  • desenează forme circulare, îndoaie foaia de hârtie
  • leaga 3 cuvinte într-o propoziție
  • folosește bine lingura
  • povestește întâmplări recente
  • ajută la îmbracat și dezbrăcat
  • ascultă cu interes povești cu desene
  • La 2 ani și jumatate
  • urcă scările alternând picioarele
  • pune 9 cuburi unul peste altul
  • își cunoasște numele întreg, iar când se referă la el folosește pronumele “eu”
  • La 3 ani
  • merge pe bicicletă cu roți ajutătoare
  • poate sta într-un picior
  • pune 10 cuburi unul peste altul
  • își cunoaste vârsta și sexul
  • enumeră corect 3 obiecte
  • face propoziții din 6 cuvinte
  • joacă jocuri simple cu alți copii
  • își încheie nasturii, se încalță
  • se spală pe mâini
  • La 4 ani
  • sare într-un picior
  • aruncă mingea dintr-o mână
  • folosește foarfece pentru a decupa o fotografie
  • se cațără bine
  • desenează pătrat, cruce
  • spune povești
  • merge singur la toaletă
  • La 5 ani
  • sare
  • deseneaza triunghi
  • spune fraze
  • se îmbracă și se dezbracă singur
  • pune întrebări despre înțelesul cuvintelor
  • ajută la unele treburi din casă

            După vârsta de 6 ani, copiii vin în contact cu colegii de la școală, cu profesorii. Pentru prima data ei sunt evaluați în funcție de ceea ce fac (de notele luate, de diversele lor abilități și talente). În această perioadă copiii se compară cu cei din jurul lor atât la aspectul fizic cât și la comportament, aptitudini, etc. Școlarul trebuie să se supuna unor reguli, se face trecerea de la copilul egocentric la cel care face parte dintr-o comunitate și se integrează în ea. Începe să-și dezvolte capacitatea de a reține (alfabetul, numerele), de a se concentra, de a înțelege cuvinte și propoziții complexe, de a folosi diverse cuvinte fără efort, ș.a. Încep să se lege prietenii, în principal între copii de același sex. Încă de la vârsta de 5-6 ani copiii încep să aibă conștiință, să facă deosebirea între bine și rău.

            Urmează adolescența care debutează în funcție de sex după vârsta de 10-13 ani. În această perioadă apar marile întrebări despre propria persoană, despre cei din jur, se formează idei, concepții, apare atracția față de sexul opus. Apare dorința de intimitate și independență creându-se o distanță între adolescent și părinți, apar idei contradictorii și se conturează ideea de autonomie. Se testează capacitatea de a atrage persoanele de sex opus, se conturează orientarea sexuală, se iau decizii legate de carieră.

            Am încercat astfel sa cuprindem, pe larg, dezvoltarea individului din primele zile de viață până în adolescență. Fiecare copil crește și se dezvoltă în propriul ritm și în relație cu cei din jur. Astfel, este esențial  ca pentru o creștere și dezvoltare corespunzătoare să existe o interacțiune propice între factorii genetici, de mediu și cei sociali.

 

Dr. Alina Condoiu

Medic pediatru Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Grigore Alexandrescu” Bucuresti

Consultant nutritie pediatrica Med Consult & Care

Tel: 0732427626    

Email: dr.alinacondoiu@yahoo.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*